Am intrat intr-un joc din care nu stiu daca mai pot iesi,
Sau mai bine zis daca mai vreau sa ies . Imi place oarecum sa particip , dar nu stiu cat voi putea rezista.
Am nevoie mereu de" inspiratia clipei " si nu stiu daca va dori mereu sa ma insoteasca .
A trecut ceva timp de cand, cu albul paginii in fata , imi este mult mai usor sa spun tuturor ce simt.
Este mult mai usor sa cititi in sufletul meu, sa ma descrieti , sa va inchipuiti chipul meu.
Nu astept raspunsuri de la voi , pt ca stiu ca nu ma veti gasi .
Dar eu imi imaginez , ca veti privi cu ochii vostri caprui , in ochii mei tot atat de caprui , si veti fi atinsi de aripile pe care eu le-am lasat sa zboare catre voi .
As vrea ca zbaterea privirii mele sa reverse in sufletele voastre picaturi de incredere, pe care eu sa le aud , sa le ascult, sa le iubesc.
Inainte de a vorbi noi , de a ne lasa prinsi de mreaja cuvintelor , sa lasam gandurile sa alerge prin imaginatie si sa -si traga propriile concluzii .
Imi place abordarea ta si sper sa nu renunti la scris.`:)
RăspundețiȘtergere