Inca o saptamana casa ramane goala .
Doar cu mine .
Singuratatea ei ma apasa atat de tare incat imi striveste sufletul si asa inghetat de despartire.
Obiectele din jurul meu incearca sa prinda viata si sa-mi vorbeasca .
Intru in jocul lor si -mi imaginez ca:
" Eu sunt o piatra neslefuita
Aruncata printr-o fereastra inchisa in aceasta casa .
In zborul meu ,
Am spart geamul si m-am ranit .
Mi-am zgariat mainile , fata si sufletul .
Cel mai rau , El ma doare , pt ca asa cum sunt acum,
Nimeni nu mai stie cine sunt......."
" In fata mea , intr-un pahar cu apa stau cateva flori .
Flori de primavara .
Mici franturi ale cojilor de portocala stau aplecate in fata mea
si zambesc.
Acelasi zambet rece al lui .
Il imita exact .
Mi-l daruiesc mie , impreuna cu surasul trecutului !
De primavara , flori...."
Iar eu, ma privesc in oglinda si nu ma vad .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu