Eu sunt un zbor alb de fluturi , care, daca as putea as lasa o petala de trandafir sa scrie in locul meu .Gandul ei curat ar chema soarele peste randurile pe care eu le voi asterne pe hartie , peste dorintele mele de copil ce nu cunoaste decat zambet si visare , dragoste si alinare .
Traind prinsa in jocul meu ,printre crengi incarcate de iubire , fugind de trecerea timpului, am crezut ca e doar vis , acel strigat al oamenilor necajiti , prieteni ai deznadejdii , ai tristetii ,ai nefericirii .
Acel strigat ce ne cheama privirea ,acea lacrima siroind pe obraji, nu indrazneste poate niciodata sa spere la iubire, nu doreste poate niciodata sa-i plangi de mila .
Pentru noi , e greu a privi in ochii lor, in sufletul ce nu asteapta cu speranta clipa viitoare , in lacrima lor ascunsa pe care poate , daca ne-am uita totusi am transforma-o in petale de flori cu care sa le netezim pasii . Cand esti bogat vezi in ceata saracia .
Cand esti sanatos , nu simti in piept durerea nimanui .
Cand esti fericit , nu alergi dupa tristete.
Exista in noi , desi nu stim, puterea de a alunga acel strigat mut al durerii lor, acea lacrima ascunsa pe chipul lor necajit , acea tristete neafisata dar care ii macina incet , incet , zi dupa zi.
Sa cautam deci acest har pe care-l avem si sa facem macar un vis sa triumfe prin noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu