Desi nu-mi plac titlurile , trebuie sa scriu unul :" Acelasi El"

Acest blog se vrea a fi legatura mea cu trecutul . Un trecut care este insuficient prezent in viata mea prin poze , prin scrisori , sau prin jurnalul meu .
Chiar daca toate acestea au existat , intr-o zi , prada sentimentelor....  , toate au fost  desfintate .
 Asa incat , nu mi-a mai ramas nimic .
Nici macar El .
" El a fost primul ce-a plecat
 Si pe furis , cu pasii moi
 De mine brusc s-a-ndepartat "
Va  trebui sa fac  un mare efort sa-mi amintesc totul, sau aproape totul  , pentru a face intoarcerea in timp.
Poate va intrebati la ce bun toate acestea , dar , pentru mine , trecutul inseamna si prezent , inseamna hrana clipelor viitoare .
Chiar daca acum am aproape tot ce mi-am dorit , am aproape  toate visurile implinite ,   urmele lasate candva de marea despartire  inca se mai cunosc.
 Nu-mi mai doresc acele clipe , nu as putea sa ma intorc la ele , nici macar la cele pe care le pastrez intr-o lumina  favorabila , pentru ca ranile pe care le-as provoca ar fi imense .
 Si netratabile .
 Nici in lumea asta , si nici in cea ce va urma dupa trecerea noastra pe aici .
Dar totusi o forta  nejustificata ma impinge  spre acele clipe  si ma roaga sa le scot la lumina
 Ramane sa ma mai gandesc  cum si daca am sa o fac,.

 Prea mult mister ....sau dimpotriva ... un suflet pus pe tava  in speranta
 ca va da cine trebuie peste el....

Ultimul mar , ultima dorinta ...

La ora la care scriu acum aceste randuri  tu poate nici nu mai stii cine sunt .
Poate treci pe langa mine pe strada si  incerci sa  nu ma recunosti . Chiar daca candva, eram "elementul tau vital , acum nu mai reprezint  nimic  pentru tine .
 La ora la care scriu acum , te-am uitat demult .
Am uitat fiecare zambet al tau pt mine  ,am uitat  fiecare privire izvorata din ochii tai caprui si indreptata spre ochii mei tot atat de caprui ,am uitat  fiecare imbratisare   a clipelor destinate pentru noi doi , am uitat parfumul tau ce ma invaluia la fiecare intalnire , am uitat locul nostru preferat care ne astepta seara de seara , am uitat totul despre tine ..
Se vede nu?
 Nu mai tin minte nimic , nici macar lacrimile pe care le-am varsat  cand am aflat adevarul spus de tine  dupa ore de rugaminti , am uitat lacrimile  pe care le-am varsat in ultimele secunde petrecute cu tine , cand glasul  tau  nu mai  stia sa-mi zica decat " adio  ",am uitat zbarnaitul telefonului pe care il asteptam in zadar de la tine ,  am uitat chipul tau pe care l-am visat de atatea ori ,am uitat si mustata ta  care  pentru mine era" TU"
 am uitat sa mai fiu " Eu ", acel element vital al Tau .
Se vede , nu?
 Se vede , pentru  ca azi chiar te-am uitat ,pentru  ca  dupa ce te-am urat o buna perioada de timp ,

a aparut :
                        "ultimul mar ,
                         ultima dorinta !
                         trag linie si-adun
                         doua jocuri de cuvinte
                         ce pregatesc despartirea                              
                         O stii tu ,
                         Acum am aflat si eu
                         Inca o secunda !????
                         Gata!   a trecut ....
                         Imi iei totusi  ultimul mar ,
                         Nu-ti mai spun insa ultima dorinta
                         Aceste doua cuvinte de .....
                                                          Bun ramas !




Acest mar este mic , dar rosu, ca si dragostea  ta   pentru mine .
                                                                                             impartita apoi  de  tine
                                                                                                                      cu " altii "si
                                                                                          cel mai important
                                                                                                      cu    Dumnezeu !      

La ora la care scriu ninge   abundent de doua zile . Asta pt ca stii ca ninsoarea era mereu a noastra ..............

Remarcati ca vorbesc la trecut.....

      

Nelamuriri printre lamuriri

Am intrat intr-un joc din care nu stiu daca mai pot iesi,
 Sau mai bine zis daca mai vreau sa ies . Imi place oarecum sa particip , dar nu stiu cat voi putea rezista.
Am nevoie  mereu de" inspiratia clipei " si nu stiu daca va dori mereu sa ma insoteasca  .
A trecut ceva timp de cand, cu albul paginii in fata , imi este mult mai usor sa spun tuturor ce simt.
Este mult mai usor sa cititi in sufletul  meu, sa ma descrieti , sa va inchipuiti   chipul  meu.
Nu astept raspunsuri de la voi , pt ca stiu ca nu ma veti gasi .
 Dar eu imi imaginez , ca veti privi cu ochii vostri caprui , in ochii mei tot atat de caprui , si  veti fi atinsi de aripile pe care eu le-am lasat sa zboare catre voi .
 As vrea ca zbaterea privirii mele sa reverse in sufletele voastre picaturi de incredere, pe care eu sa le aud , sa le ascult, sa le iubesc.
Inainte de a vorbi noi , de a ne lasa prinsi  de mreaja cuvintelor , sa lasam gandurile  sa alerge prin imaginatie  si sa -si traga propriile concluzii .

Imaginatia clipei...

Inca o saptamana casa ramane goala .
Doar cu mine .
Singuratatea ei ma apasa atat de tare incat imi striveste sufletul si asa inghetat de despartire.
Obiectele din jurul meu incearca sa prinda viata si sa-mi vorbeasca .
Intru in jocul lor si -mi imaginez  ca:
" Eu sunt o piatra neslefuita
Aruncata printr-o fereastra inchisa in aceasta casa .
In zborul meu ,
Am spart geamul  si m-am ranit .
Mi-am zgariat   mainile , fata si sufletul .
Cel mai rau , El ma doare , pt ca asa cum sunt acum,
 Nimeni nu  mai  stie cine sunt......."
 " In fata mea , intr-un pahar cu apa stau cateva flori .
 Flori de primavara .
 Mici franturi ale cojilor de portocala  stau aplecate in fata mea
 si zambesc.
 Acelasi zambet rece al lui .
Il imita exact .
 Mi-l daruiesc mie , impreuna cu surasul trecutului !
De primavara , flori...."
  Iar eu, ma privesc  in oglinda si nu ma vad .