Bucurie neinteleasa

In sfarsit am reusit !
Am reusit sa ma regasesc si sa-mi adun  fiecare gand in cuvintele asternute pe hartie .
 Nu pot descrie in cuvinte neputinta de a  fi Tu, de a exista ca si pana acum , si nici bucuria de a te intoarce.
 Pentru cine nu stie despre ce a fost vorba , totul pare o aiureala , o insiruire de cuvinte fara noima , dar pt mine , inseamna mult . De fapt asta e si cheia : ca pentru mine conteaza !
 Ca eu sunt  sunt din nou  aici si ca pot oricand s-o iau de la capat . Ma opresc acum , nu-mi revin inca ,dar sper ca pe viitor sa fie altfel............

Cadouri?

Azi n-am nimic de spus .  Pentru ca eu traiesc in Romania . Si pentru ca mie , personal nu-mi plac lucrurile imprumutate . Si pentru ca atunci cand simt ca trebuie sa daruiesc sau sa spun in mod romantic  ceva , o fac oricand , oriunde si nu oricum .
Si nu pentru ca " vulpea cand n-ajunge la struguri spune ca sunt acri", azi pentru mine nu inseamna nimic.
Decat o zi de iarna , cu totul alb in jur , cu ger si cu sperante in asteptare ....
Cam putine randuri dar cred ca suficiente pentru sufletul meu de azi .

Totusi astept primavara si odata cu ea si alta stare de spirit pentru mine.

Fluturi de iubire

Eu sunt un zbor alb de fluturi , care, daca as putea as lasa o petala de trandafir sa scrie in locul meu .
Gandul ei curat ar chema soarele peste randurile pe care eu le voi asterne pe hartie , peste dorintele mele de copil  ce nu cunoaste decat zambet si  visare , dragoste si alinare .
 Traind prinsa  in jocul meu ,printre crengi incarcate de iubire , fugind de trecerea timpului, am crezut  ca e doar vis , acel strigat al oamenilor necajiti , prieteni ai deznadejdii , ai tristetii ,ai nefericirii .
Acel strigat ce ne cheama privirea ,acea  lacrima siroind pe obraji, nu indrazneste poate niciodata sa spere la iubire, nu doreste poate niciodata sa-i plangi de mila .
Pentru noi , e greu a privi in ochii lor, in sufletul ce nu asteapta cu speranta clipa viitoare , in  lacrima lor ascunsa  pe care poate , daca ne-am uita totusi  am transforma-o in petale de flori cu care sa le netezim pasii . Cand esti bogat vezi in ceata saracia .
Cand esti  sanatos , nu simti  in piept durerea nimanui .
Cand esti fericit , nu alergi dupa tristete.
 Exista in noi , desi nu stim, puterea de a alunga acel strigat mut al durerii lor, acea lacrima ascunsa  pe chipul lor necajit , acea tristete neafisata dar care ii macina incet , incet , zi dupa zi.
Sa  cautam deci acest har pe care-l avem si sa facem macar un vis  sa triumfe prin noi.

Ganduri nelegate

Cineva,
 Mi-a spus sa nu mai scriu poezii , pentru ca sunt de prost gust .
 Nu in sensul ca  daca le gusti patesti ceva rau  la stomac ,
Ci asa,
 Creierul nu le poate digera .
 Eu,  ma fac ca n-am auzit ,
si scriu mai departe pentru un creier bine crescut !
  Caci,  intrebarilor   ce  vin peste mine
 Trebuie sa le dau mereu un raspuns
     Astfel : " De ce sunt, ceea ce sunt?
 De ce nu sunt, ceea ce nu sunt ?
  As vrea sa fiu , ceea ce n-am fost niciodata
As vrea sa ma intorc
 unde nu se mai poate intoarce :

 La anii si gandul  copilariei "

Nedoritele zapezi....

Urasc zapada ce-mi inunda fortat si sufletul  si pasii pe care vreau sa -i fac cat mai departe de tine .
Urasc ninsoarea ce-mi tine strans in ea, amintirea ta....
Mai  este " Si acest copac pe langa care trec
                 In fiecare dimineata
                Si este plin de flori
                Flori  mari , albe
                Ce poarta in petalele lor de gheata
                Toata dragostea mea .
                O dragoste pierduta printre
                 florile lui din primavara trecuta . "
 Acum mereu trec mereu pe partea cealalta  pentru a-l evita ,
 dar" mereu ma impiedic de acelasi
  fir de nisip care mi-a intrat in ochi   
 cand te-am cunoscut pe tine .
 Oracat l-as ignora si pe acesta

  El ma urmareste mereu oprindu-mi trecerea . "

Imi dau gandul in dar pentru a izgoni  tot ce tine de albul tau  . Astept primavara ca pe o raza de soare in timpul iernii , sperand in implinirea visului meu .

Inima cu trandafiri......

Acesti trandafiri mi-au fost promisi .  Iar eu i-am  asteptat.
Dar niciodata  nu mi-au fost  daruiti .  De El.
Dar acum nu mai conteaza pentru ca acum sunt ai mei .
 Ii am in gradina , asezati la fereastra camerei mele , pentru  a -mi mangaia si privirea si sufletul .
 Deja ranit de promisiuni si despartiri  dar vindecat de timp .
                                                       Si  asta  pentru ca  ...

"Din anul trandafirilor  promisi
Din cand in cand la intalnire
A razbatut prin amintire
Doar o zambila ,
                        pura, roz  si vie .

E greu sa dai un suflet la vanzare
E greu sa cumperi si-unul nou                                              
Dar cel mai greu e sa revezi in ploaie
 Un trandafir promis si prins de visul meu   .

In loc de noapte buna la culcare
Trimite-mi telepatic un parfum
 Din acei trandafiri de sarbatoare
 Atat de asteptati de sufletu-mi nebun .

Problema-i rezolvata partial ,
Caci am  sadit la mine in gradina
Doar unul dintre micii tai ghimpati
Ce au nevoie de iubire si lumina ."

     Dar totusi , pentru ca nu ma pot abtine :
                                                       
"Profitand de tacerea noptii
Florile  din gradina mea
 S-au sarutat.
Nu rade , nu rade te rog !
 Le  ranesti  roua care le-a prins petalele
 In jocul ei .
 Asculta mai bine  atingerea lor , care se topeste sub privirea mea ,
 intocmai ca un fulg de nea sub prima raza de soare
 ce da peste el."

Pentru seara acesta doar atat , pentru a nu strivi sarutul florilor  de la fereastra camerei mele  .
  Care sunt acum mai multi Trandafiri...............
                                                          Pe care de data asta ti-i darui telepatic tie ,
                                                                                    celui ce cu siguranta  m-ai uitat .

                       

Desi nu-mi plac titlurile , trebuie sa scriu unul :" Acelasi El"

Acest blog se vrea a fi legatura mea cu trecutul . Un trecut care este insuficient prezent in viata mea prin poze , prin scrisori , sau prin jurnalul meu .
Chiar daca toate acestea au existat , intr-o zi , prada sentimentelor....  , toate au fost  desfintate .
 Asa incat , nu mi-a mai ramas nimic .
Nici macar El .
" El a fost primul ce-a plecat
 Si pe furis , cu pasii moi
 De mine brusc s-a-ndepartat "
Va  trebui sa fac  un mare efort sa-mi amintesc totul, sau aproape totul  , pentru a face intoarcerea in timp.
Poate va intrebati la ce bun toate acestea , dar , pentru mine , trecutul inseamna si prezent , inseamna hrana clipelor viitoare .
Chiar daca acum am aproape tot ce mi-am dorit , am aproape  toate visurile implinite ,   urmele lasate candva de marea despartire  inca se mai cunosc.
 Nu-mi mai doresc acele clipe , nu as putea sa ma intorc la ele , nici macar la cele pe care le pastrez intr-o lumina  favorabila , pentru ca ranile pe care le-as provoca ar fi imense .
 Si netratabile .
 Nici in lumea asta , si nici in cea ce va urma dupa trecerea noastra pe aici .
Dar totusi o forta  nejustificata ma impinge  spre acele clipe  si ma roaga sa le scot la lumina
 Ramane sa ma mai gandesc  cum si daca am sa o fac,.

 Prea mult mister ....sau dimpotriva ... un suflet pus pe tava  in speranta
 ca va da cine trebuie peste el....

Ultimul mar , ultima dorinta ...

La ora la care scriu acum aceste randuri  tu poate nici nu mai stii cine sunt .
Poate treci pe langa mine pe strada si  incerci sa  nu ma recunosti . Chiar daca candva, eram "elementul tau vital , acum nu mai reprezint  nimic  pentru tine .
 La ora la care scriu acum , te-am uitat demult .
Am uitat fiecare zambet al tau pt mine  ,am uitat  fiecare privire izvorata din ochii tai caprui si indreptata spre ochii mei tot atat de caprui ,am uitat  fiecare imbratisare   a clipelor destinate pentru noi doi , am uitat parfumul tau ce ma invaluia la fiecare intalnire , am uitat locul nostru preferat care ne astepta seara de seara , am uitat totul despre tine ..
Se vede nu?
 Nu mai tin minte nimic , nici macar lacrimile pe care le-am varsat  cand am aflat adevarul spus de tine  dupa ore de rugaminti , am uitat lacrimile  pe care le-am varsat in ultimele secunde petrecute cu tine , cand glasul  tau  nu mai  stia sa-mi zica decat " adio  ",am uitat zbarnaitul telefonului pe care il asteptam in zadar de la tine ,  am uitat chipul tau pe care l-am visat de atatea ori ,am uitat si mustata ta  care  pentru mine era" TU"
 am uitat sa mai fiu " Eu ", acel element vital al Tau .
Se vede , nu?
 Se vede , pentru  ca azi chiar te-am uitat ,pentru  ca  dupa ce te-am urat o buna perioada de timp ,

a aparut :
                        "ultimul mar ,
                         ultima dorinta !
                         trag linie si-adun
                         doua jocuri de cuvinte
                         ce pregatesc despartirea                              
                         O stii tu ,
                         Acum am aflat si eu
                         Inca o secunda !????
                         Gata!   a trecut ....
                         Imi iei totusi  ultimul mar ,
                         Nu-ti mai spun insa ultima dorinta
                         Aceste doua cuvinte de .....
                                                          Bun ramas !




Acest mar este mic , dar rosu, ca si dragostea  ta   pentru mine .
                                                                                             impartita apoi  de  tine
                                                                                                                      cu " altii "si
                                                                                          cel mai important
                                                                                                      cu    Dumnezeu !      

La ora la care scriu ninge   abundent de doua zile . Asta pt ca stii ca ninsoarea era mereu a noastra ..............

Remarcati ca vorbesc la trecut.....

      

Nelamuriri printre lamuriri

Am intrat intr-un joc din care nu stiu daca mai pot iesi,
 Sau mai bine zis daca mai vreau sa ies . Imi place oarecum sa particip , dar nu stiu cat voi putea rezista.
Am nevoie  mereu de" inspiratia clipei " si nu stiu daca va dori mereu sa ma insoteasca  .
A trecut ceva timp de cand, cu albul paginii in fata , imi este mult mai usor sa spun tuturor ce simt.
Este mult mai usor sa cititi in sufletul  meu, sa ma descrieti , sa va inchipuiti   chipul  meu.
Nu astept raspunsuri de la voi , pt ca stiu ca nu ma veti gasi .
 Dar eu imi imaginez , ca veti privi cu ochii vostri caprui , in ochii mei tot atat de caprui , si  veti fi atinsi de aripile pe care eu le-am lasat sa zboare catre voi .
 As vrea ca zbaterea privirii mele sa reverse in sufletele voastre picaturi de incredere, pe care eu sa le aud , sa le ascult, sa le iubesc.
Inainte de a vorbi noi , de a ne lasa prinsi  de mreaja cuvintelor , sa lasam gandurile  sa alerge prin imaginatie  si sa -si traga propriile concluzii .

Imaginatia clipei...

Inca o saptamana casa ramane goala .
Doar cu mine .
Singuratatea ei ma apasa atat de tare incat imi striveste sufletul si asa inghetat de despartire.
Obiectele din jurul meu incearca sa prinda viata si sa-mi vorbeasca .
Intru in jocul lor si -mi imaginez  ca:
" Eu sunt o piatra neslefuita
Aruncata printr-o fereastra inchisa in aceasta casa .
In zborul meu ,
Am spart geamul  si m-am ranit .
Mi-am zgariat   mainile , fata si sufletul .
Cel mai rau , El ma doare , pt ca asa cum sunt acum,
 Nimeni nu  mai  stie cine sunt......."
 " In fata mea , intr-un pahar cu apa stau cateva flori .
 Flori de primavara .
 Mici franturi ale cojilor de portocala  stau aplecate in fata mea
 si zambesc.
 Acelasi zambet rece al lui .
Il imita exact .
 Mi-l daruiesc mie , impreuna cu surasul trecutului !
De primavara , flori...."
  Iar eu, ma privesc  in oglinda si nu ma vad .